Dragă Îngeraș,

 

Eu mă numesc Nati, am împlinit 11 ani și nu pot să scriu și să citesc. Acum am rugat frații să mă ajute să pot să scriu. Sunt doar în clasa a III-a la o școală normală, dar îmi este foarte greu și sunt amenințată de corigență. Nu pot, dar vreau.

Eu și frații mei am fost crescuți de bunicii mei. Mama a fost mereu plecată și de fiecare dată când venea acasă la bunici se certa cu noi, apoi pleca din nou. Pe tata nu l-am cunoscut, dar niște oameni ne spuneau că lucra în satul vecin în construcții. Nu știu cum arata, dar poate într-o zi ne va căuta.

Mi-e dor de bunici. Ei ne-au crescut, au avut grijă de noi, dar s-au îmbolnăvit. Totul era greu și vecinii ne aduceau câteodată de mâncare. Noi mergeam să îi  mai ajutăm cu ziua la cules de porumb, de struguri și ne dădeau de mâncare.

Am ajuns să ne ia Protecția Copilului. Nimeni nu putea să ne îngrijească. Mama nu mai venea acasă ,bunicul era în pământ, iar bunica pe pat de suferință, bolnavă de cancer.

Nimeni nu ne-a spus unde mergem. Plângeam și ne-am trezit în Oradea, într-un loc unde erau și alți copii care nu aveau unde sta.

Fratele meu  mare mi-a spus că va fi bine, dar nu înțelegeam nimic. După un timp, cineva, si anume Moni, ne-a luat acasă la ea. Aici e casa mea. Îmi place aici și mă bucur că pot să fiu aici. Pe mama nu o judec. Probabil îi este greu, așa ne spune Moni. Câteodată îi plătește drumul să vină la noi, dar nu a venit de ziua noastră. Aici am avut primul tort de ziua mea și îmi doresc să fie din nou ziua mea. Bunica nu avea bani să ne țină ziua, dar aici e altfel.

Am fost la o comisie . M-a consultat. Moni a hotărât că am nevoie de o școală specială pentru mine, o școală mai altfel, cu programe mai libere, unde să pot să învăț să scriu și să citesc. Nu pot să învăț să leg literele decât foarte greu, dar aici am reusit în 3 luni să învăț ceva, dar rămân mereu în urmă.

Peste 6 zile voi începe școala, într-o școală nouă. Voi sta aici de la 8.00 la16.00 și voi avea sprijin să învăț. Pot să și mănânc aici. Nu mă voi simți prost și copiii nu vor mai râde de mine.

Sunt fericită în această casă, dar pe viitor nu știu ce o să mai fac. Îmi place să gătesc. Moni mă lasă să gătesc cu ea. Îmi mai place să fac curat și să spăl.

Dragă îngeraș, îți mulțumesc pentru tot, dar te rog să mă ajuți să îmi crească dinții, mă dor gingiile rău și nu am decât câțiva dinți.

Să îi îmbrățișezi pe bunicii mei!