Dragă îngeraș,

Îti scriu această scrisoare cu drag! Sper că mă vei asculta!

Mă numesc Gabriela, am 14 ani și sunt în clasa a VII-a. Povestea mea a început în anul 2013, aveam doar 11 ani, eram doar o fată simplă, cuminte și ascultătoare. Eu și frații mei am crescut fără tată. În anul 2012 mama mea a cunoscut pe cineva,dar eu și frații mei nu am fost de acord cu relația lor. După un an, eu și sora mea mai  mare, nu ne-am așteptat din partea acestui bărbat să întrețină relații sexuale cu sora mea. Când s-a întâmplat acest lucru mama mea a fost la muncă. Mie și surorii mele ne-a fost frică să-i spunem ce s-a întâmplat în acea noapte. A doua zi, după ce a plecat mama și tatăl meu vitreg, am plecat la bunici. Am stat acolo un timp destul de mult. După câtva timp am vorbit cu o prietenă de-a mamei mele și am rugat-o să nu spună la nimeni ce o să-i povestim. I-am povestit prietenei mamei mele si nu i-a venit să creadă. După puțin timp a făcut o sesizare la noi la primărie în legătură cu sora mea.

După câteva luni am aflat că eu și sora mea trebuie să ne despărțim. Ea va ajunge într-un centru în Salonta. N-am crezut că acest lucru se va întâmpla, dar pe data de 28 august 2014 lucrul acesta a devenit realitate. Nu am să uit clipa în care sora mea a trebuit să se despartă de noi și să meargă pe alt drum. La un moment dat ea mi-a dezvăluit un lucru și anume că  și-a dorit să plece de lângă noi.

După un an am decis ca și eu să fiu dusă la un centru. Nu m-am  putut adapta acolo datorită limbii. Nu a trecut mult timp și soacra mamei mele a venit să mă ia din acel centru. După câtva timp au început toate lucrurile oribile, la fel cum i s-a întâmplat surorii mele: jigniri, bătăi, îmi făcea avansuri sexuale și mă obliga să-i aduc acool, dacă nu îi aduceam mă bătea. Fratele meu a încercat să îi spună mamei să plecăm din acea casă. Mama ne-a spus că nu vrea să plece de lângă acel bărbat ,că ea este însărcinată.

A mai trecut un an și jumătate. După ce mi s-au întâmplat toate lucrurile acelea am decis să intru într-un centru în Oradea. Pe data de 19.10 am fost dusă la primul centru în Oradea. Eram în regim de urgență la “Adăpostul pentru copii” pe Feldioarei nr 13.

După aceea am ajuns la un centru  tip  ,,familie”. Este un centru  în care m-am adaptat repede și îmi place. La acest centru voi putea sta până la 18 ani. Sunt ca și într-o familie aici, pe care eu n-am avut-o.

Visele mele: după ce ies din centru mi-aș dori mult să am un loc unde să stau în chirie,  unde să locuiesc ca să pot lucra. Eu aș vrea să devin profesoară de muzică și să cânt.